Pret: 50 lei / kg

Mierea de mană este singurul sortiment de miere care nu provine din nectarul florilor. Acest tip de miere poate să provină din două surse:

Prima sursă, şi cea mai importantă, o reprezintă secrețiile dulci ale arborilor, respectiv bradului, pentru acest sortiment. Într-o pădure se pot observa câteodată pe trunchiul copacilor cum se scurg anumite substanţe lipicioase dulci. Aceste substanţe dulci sunt preluate de albine, mai ales când florile sunt puţine sau oferă puţin nectar.

A două sursă o reprezintă excreţiile dulci ale afidelor, niște insecte mici care de multe ori acoperă crenguţe sau frunze ale copacilor iar zona în care se gasesc ele este acoperită cu ceva lipicios. Seva plantelor conţine o cantitate mare de glucide şi mai puţine substanţe necesare pentru sinteza proteinelor. Afidele extrag multă sevă pe care o prelucrează cu aparatul lor digestiv, iar surplusul de glucide îl excretă sub formă de picături dulci (mana). Albinele preiau aceste picături dulci mai ales dacă sunt foarte abundente iar flora din jur nu acoperă necesarul lor de nectar.

Prin urmare, mierea de mană poate avea origine vegetală (secreţia dulce a copacilor) sau animală (excreţia afidelor). Culoarea mierii de mană este brună, cu nuanţă verzuie, roşiatică sau pronunţat negricioasă, depinzând foarte mult de sursa din care provine.

Mierea de mană este un antibactericid puternic şi un imunostimulator extraordinar. Conţine de 20 de ori mai multe vitamine şi săruri minerale decât mierea florală, provenită din nectarul florilor. De aceea este recomandată în tratarea anemiei, spasmofiliei şi infecţiilor respiratorii. Poate fi consumată şi de persoanele alergice la polen dacă nu este în amestec cu miere florală.

Conţine puţine substanţe volatile, din acest motiv aroma ei nu este foarte pronunţată. Prin încălzire peste 40 de grade mierea florală își pierde din calităţi, însă mierea de mană își păstrează proprietățile terapeutice chiar dacă a fost încălzită la 100 de grade Celsius.